Un suflet minunat s-a inaltat la cer lasand în urma sa tristeţe, lacrimi şi păreri de rău.Limba romana pe care Costel stia sa o explice atat de frumos elevilor, este prea saraca in cuvinte pentru a putea descrie ce simtim astazi.Fiecare dintre noi am putea vorbi mult despre el.A fost un model de urmat:un model de profesor, un model de coleg, un model de fiu, de frate sau unchi,un model de tata, pentru ca pentru multi dintre elevi era ca un tata.
Nu a fost preocupat niciodată de a acumula averi, maşini scumpe, aur, nestemate ,ci si-a dedicat toata viata invatatului:a invatat el si i-a invatat pe altii.
“Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” ………. ma gandesc ca acest titlu de basm de care le spunea copiilor , se potriveste lui, deoarece Costel nu va cunoaste niciodata batranetea si va trai vesnic in inimile generatiilor de elevi ale caror pasi in tainele literaturii, dar si in tainele vietii i-a calauzit cu atata pricepere.
L-am vizitat in ultimile doua luni de cand nu a mai venit la Scoala si de fiecare data prima intrebare pe care mi-o punea era ce fac elevii si ma intreba daca are cine sa ii indrume in lipsa lui.De fiecare data imi spunea ca Dumnezeu e mare si are grija de toate.
A promis ca dupa Paste va fi alaturi de noi si iata ca isi va tine promisiunea , doar ca locul din care a ales sa ne vegheze nu e in spatele catedrei de unde nu reusea sa ne vada bine pe toti ci de sus din ceruri de unde nu ii va mai scapa nici cel mai mic gest al nostru.Glasul lui putenic va rasuna mereu pe holurile scolii Cucuieti,Solont sau Bahnaseni.
Costel era cel mai iscusit bucatar .Stia sa pregăteasca atent şi cu multă dăruire meniul pentru fiecare zi:
Punea în cantităţi egale răbdare, încredere şi optimism, bunătate, amabilitate,inteligenţă,iscusinţă, altruism,blândeţe şi severitate,tact şi măiestrie, un pic de speranţă, adauga puţină îngăduinţă, puţină prudenţă,câteva fire de glumă şi simpatie,un mănunchi de umilinţă, condimenta totul cu bun simţ şi presara multă, multă iubire.Când totul era gata, servea bunătatea elevilor săi, spre a fi savurată , pentru a încânta gustul şi nevoia spirituală a acestora
A stiut cu maiestrie sa invete elevii atatea lectii frumoase iar acum a ales sa ne invete pe noi toti cei care l-am cunoscut inca doua lectii in cel mai dureros mod cu putinta : o lectie despre sanatate ,de care ne spunea sa avem mare grija , si o lectie despre viata si moarte.
A fost profesor pentru 20 de generatii de elevii. Si mai avea de indrumat inca 20 de generatii. Timpul nu a mai avut răbdare cu el….
Au trecut doar doua saptamani de cand elevii Scolii Cucuieti l-au vizitat sa-i spuna ca il astapta sa vina cat mai repede la scola si mare bucurie i-a facut sa auda poezia compusa de un elev de clasa a V a care se incheia asa:
Noi ne rugam cu toti la Dumnezeu
Sa va ajute acum cand va e greu
Si sa veniti sanatos inapoi
Caci locul dumneavoastra-i printe noi
La Scoala Cucuieti
Se pare ca nici rugaciunile izvorate din sufletele inocente de copii nu au reusit sa-i schimbe drumul pe care a pornit.
Odihneste-te in pace prietene drag! Fie-ți odihna însoțită de lumina lină neapusă!
Dumnezeu să-l odihnească!